Amintiri din St. Petersburg — @belleartmovement

Amintiri din St. Petersburg — @belleartmovement

de Aurelia Spînu

Un vorace aristocrat m-a învățat cândva

Ce tren să iau din gara, de-aici, din Moscova,

Mi-a povestit pe larg despre orașul nou,

Îndrumându-mă atent către-un butic de-al său.

Știam, încă din repetatele discuții purtate

Că-n Petersburg le voi înmâna bancnote furate,

Iar numele meu va fi dispărut de acum,

Și nu voi mai sta pe-noptate în drum,

Ci le voi spune că domn Zeninburg

Și-a trimis  nepoata în St. Petersburg.

Pentru o viață mai bună, ea va lucra

În casa unui rus numit domn Pavlova.

           Acesta m-aștepta pregătit în gară         

Cu-n zâmbet hain și-o haină de vară.

E tot ce pot să observ la viitoarea-mi gazdă,

Pân’ mi-apucă brațul și mă conduce acasă.

Pe primul bulevard, lângă Sankta Monastira,

Pe-un drum pavat și vechi, menit să dea iubirea,

Văzusem în înalt un uliu ruginit,

Cu ciocul ascuțit și ochiul de argint.

Aveam să aflu, iată, chiar în aceeași zi

Că uliul este tatăl acestei prăvălii.

În stânga și în dreapta, de la jumătate-n sus,

Stăteau grifonii negrii și îngeri decăzuți.

Cu aripi larg întinse sau poate în repaos,

Stăteau de veghe, iară, asupra-cestui haos.

După o zi sau două, pierdută-n labirint,

Era târziu în noapte când am înmărmurit.

O umbra a unui ins dansa de zor cu-a mea,

Într-un vals sub clar de lună și bulbi roz de lalea.

Nu acceptasem, însă, un dans așa grăbit,

Probabil, fără tine, pe loc aș fi murit.

Oasele din pumn ți-s de-un mov ponosit,

Murdare de-un cheag roșu și fire de nisip.

Clipeam încet și des, ștergând ușor imagini

Cu pumnii tăi agili, făcând în jur ravagii.

După a ta plecare, înghețată-am fost în ușă,

Privirea-mi fiindu-mi fixă peste-o clădire-ngustă,

Stăpânită, din orizont și până în bordură

De zeități străine oarbe și sfinți cu cărți în mână.

Cimitir alb de morminte pus de graba-n fața mea,

Trei statui stăteau întinse și nu-nțelegeam ceva:

Aveam o întrebare la care nu găseam răspuns,

Ce-avea să fie, oare, de mă-necam în puț?

Dacă fugeam pe fereastră sau loveam cu pușca-n cap?

Cine-avea să mă oprească din delicva acestui fapt?

Un grifon, Poseidon, un vultur și-un căpcăun?

Sau însăși Medusa cocoțată pest-un tun?

Cu ce drept stați voi deasupra-mi, încordați peste măsură,

Când orașul este crima, arma, victima și ură,

Căci din arta de demult, acum la fiece colț de stradă,

Orașul se stinge-ncet, rupând câte puțin din vrajă.

Cum veți schimba voi asta, voi suflete de fier,

Când St. Pteresburgul moare, și noi, și voi cu el…?

IG: https://www.instagram.com/spn.aurelia/

IG: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish