Când te-ai îndrăgostit de artă pentru prima oară? — @belleartmovement

Când te-ai îndrăgostit de artă pentru prima oară? — @belleartmovement

Alina Simu

Cum te-ai apucat de scris? Nu este o întrebare de care multă lume e interesată când vor să vadă doar produsul finit, însă răspunsul acesteia mi se pare crucial. De obicei părinții își trimit băieții la fotbal, fetele la balet. Un lucru care mi s-a întâmplat și mie. Apoi m-au împins spre cărți și le-am refuzat, citeam aceași carte pentru că deja știam ce se întâmplă. Jules Verne nu mă trimitea în aventurile sale magice, Peter Pan era doar un titlu în bibliotecă. 

Dar într-o zi, mi-o amintesc atât de clar, parcă creierul a împăturit amintirea astea, a așezat-o într-un sertar și a spus: te va însoți mai târziu în viață. Hai să umblăm acum în acest sertar și să-l aerisim. Anotimpul este irelevant, însă era o zi de vacanță. Dimineața aceea am rămas în mijlocul patului, doar eu cu telefonul meu, care în perioada aceea era un Nokia cu multe butoane. Am început să scriu pe telefon o povestioară despre două fete care plecau la Paris. Trebuie să fi pierdut câteva ore bune scriind pentru că îmi amintesc auzind soneria, căci bona mea venise. Toată ziua și următoarele săptămâni mă gândeam numai la personajele mele ca la niște prieteni îndepărțați.

Pasul următor era, bineînețeles, să lărgesc ce era la început o scurtă povestioară într-un plan mai măreț. Acum aventura de la Paris s-a mutat în București, în școala gimnazială unde chiar eu eram elevă. Personajele secundare erau toți colegii mei, față de care simțeam că nu mă pot exprima în vreun fel. Caietul plin cu vreo 30 de pagini de acțiune copilărească și de personaje prost construite încă se află undeva prin casă. 

Însă joaca de copii s-a oprit când, după o pauză de un an sau doi, am descoperit un site minunat, plin de oameni care doreau să creeze povești, și alții care erau însetați să citească alte lucruri, diferite de cele din biblioteca părinților. Am îmbrățișat ideea și după nici o zi de la crearea contului am publicat primul capitol din ce urma să fie primul meu, să exagerez, roman (spoiler: nu a fost bun de nimic!). Comunitatea era fantastică și dacă erai consistent aveai parte și de succes. Am avut lucrări scurte, unele mai lungi, niciuna cu adevărat bună, dar bineînțeles, nimeni nu scrie bine la 13 ani.

Ultima lucrare publicată pe acel site este singura de care sunt mândră până în prezent. Peste trei sute de pagini revărsate din mine cu o repeziciune incredibilă, personaje care mai mult sau mai puțin reprezentau defectele mele, defectele altora, tot ce voiam și nu voiam în viață. Aveam cincisprezece ani, și ca orice adolescent, aș fi dat orice să evadez și să nu mă confrunt cu lucrurile care începeau să aibă mai mult sens și să nu fie atât de roz pe cât mi-aș fi dorit. Eram nemulțumită de mine și de cei din jur, o nesatisfacție totală a realității, așa că mi-am creat o alta în care eu eram Dumnezeu, puteam să fiu cât de crudă sau blândă aș fi vrut. 

Și după aproape un an, într-o lună de decembrie am pus ultimul punct. Eram mândră și tristă, căci asta însemna să mă despart de personajul meu preferat. Am fugit la mama, care niciodată nu a băgat de seamă această pasiune a mea și i-am spus: „Am terminat ceva, un roman.” 

S-a uitat la mine, a zâmbit și a spus un scurt bravo și s-a întors la ale ei. Nu a citit niciun capitol.  

M-am întors în camera luminată doar de laptop. Nu voiam să am o viață dezastruoasă, nu mă interesa băutura, depresiile nici atât. Voiam doar să scriu, nu să mă distrug, așa cum lumea vede artiștii. Toxicitatea nu m-a atras niciodată, doar stabilitatea, iar scrisul îmi oferă asta.

Îți mulțumesc Vincent pentru că i-ai ținut companie Alinei în adolescență. Îi mulțumesc scrisului pentru că se reîntoarce la mine constant ca un prieten vechi. Îmi mulțumesc mie pentru că nu mi-a păsat destul de mult încât să renunț.  

BAM: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Alina: https://www.instagram.com/alina_bbhm/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish