Căuta-m-aș în oglindă de nu m-aș găsi — @belleartmovement

Căuta-m-aș în oglindă de nu m-aș găsi — @belleartmovement

Alina Simu

Ajuns în stație își oprește muzica din căști și ascultă puținii oameni care vorbesc din jurul lui. Vocile lor se transformă într-un ecou distant, atât de distant încăt aproape îl aude și pe tatăl său strigându-l după porecla din copilărie. Un curcubeu plesnit pe trotuar deschide o groapă întunecată, dar nu e niciun iepure ca să-l ademenească. Dar cu cât se uită mai atent Mihai surprinde ceva, o imagine prinde contur. Un colț de pat, o bluză aruncată pe covorul pătat de ceară roșie,  o talpă neagră, care se extinde într-un picior mai lung. Doar dacă ar putea să vadă cine este persoana asta… Ridică privirea și pe trotuarul opus imaginea continuă, acum piciorul urcă până sus, pe coapsă ceara se prelinge abundent. Pic, pic, altă pată pe covor. 

Pic, pic. Dacă ar putea să oprească sunetul, doar dacă ar sări în imaginea asta… Doar dacă… Ah, iată-l pe Mihai, cum trece liniștit pe mijlocul șinelor de tramvai. Dar, când urcă un picior, trotuarul fuge de sub el și apare covorul. Pe vârful pantofului bine lustruit apare o bulină roșie, se apleacă și o șterge cu repeziciune. Când întoarce capul, sprijinită de un perete stă fata cu picioare negre. Deasupra picioarelor ține strâns obiectul torturii sau plăcerii, Mihai nu îndrăznește să asume. Privirea îi este pierdută, mintea i se plimbă oriunde numai în realitate nu. Așa că Mihai calcă precaut spre ea. Își dă jos sacoul și-l așază de-a lungul trupului ei acoperit doar de piele. Cu greu îi desprinde lumânarea dintre degete și o stinge, punându-și o dorință (nu știm care). 

O ridică pe fată de braț și îi potrivește sacoul, evitând să o privească mai jos de gât. Acum fata se uită la Mihai așa cum privește orice animal când aude ciripit de oameni. Se așază pe marginea patului, evitând oglinda din față. O caută pe fată, dar în urma ei n-a rămas decât sacoul, lipit de perete cu altă bucată de ceară. Oglinda îi rămâne ultima opțiune de căutare, iar când se vede în colțul ochilor i se aprind lacrimi, curcubee infinite. Se uită la picioarele negre și pășește mai aproape plesnind fiecare părticică a corpului său. Caută nesfârșit o barbă care nu apare pe obrazul fin. Unde-i Mihai? Unde l-ai ascuns pe Mihai? țipă printre scâncete. Unde îi sunt pantofii lucioși, unde îi este costumul? Își camuflează sânii în palme și repetă în gând dorința pusă mai devreme. Se uită în oglindă când își mută un deget câte un deget, dar în loc de cele două dungi vindecate în urma operației sunt afurisiții de sâni. 

 Se privește și urmărește cum degetele i se înfășoară în jurul gâtului și încep să strângă. În așteptarea morții, ochii i se fixează pe ceară. A dracului ceară, arde, se face lichid și apoi se întoarce la ce a fost înainte. Așa îl vedea lumea pe el? O ea îmbrăcată caraghios într-un costum? Era blestemata asta de ceară. 

Se desprinde din propria încleștare și când se proptește de geam tresare. Înapoi pe trotuar. Gaura se închide și curcubeul se desprinde, înălțându-se spre cer. Acum stă așezat pe un scaun portocaliu în timp ce tramvaiul alunecă pe șine, și-și admiră pantofii lucioși, lipsiți de ceară. 

— Mă scuzați, domnule? vocea e însoțită de o bătaie pe umăr.

— Da! Mihai aproape sare în picioare și cu greu își stăpânește lacrimile.  

BAM: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Alina: https://www.instagram.com/alina_bbhm/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish