Cercul posibilităților — @belleartmovement

Cercul posibilităților — @belleartmovement

de Alina Simu

Staţia Piaţa Unirii se aglomerează în jurul orei șase seara, însă acea oră a trecut de ceva timp. Toată lumea se apropie de opt, unii se află acasă, luând cina cu familia, unii se plimbă prin parc, iar alții abia încep ziua de muncă. Gura de metrou devine din ce în ce mai proeminentă. Îmi îndes mâinile în buzunarul hainei gri, așteptând să mi se dezghețe. Găsesc telefonul și apăs pe butonul de volum, melodia din căști devenind singurul sunet pe care-l mai disting.
Coborând scările văd un bătrânel, care cu niște mănuși tăiate la degete, cântă la o vioară. În cutie zac câteva bancnote îndoite de un leu și una rătăcită de cinci lei. Caut prin buzunar și găsesc doi lei, rest de la mâncarea cumpărată astăzi. Mă aplec și îi las în cutie. Bătrânelul zâmbește, arătându-și ridurile din jurul ochilor.
Pe plăcuță scrie că metroul trebuie să ajungă în două minute. Mă sprijin de o coloană, pe partea cealaltă o femeie, o numesc astfel pentru că orice persoană de sex feminin mai mare în vârstă decât mine merită titlul ăsta. Când o să-mi atribui eu titlul ăsta?
Două minute trec, iar în cel de-al treilea deja sunt așezată pe unul din scaune. În fața mea se află trei persoane, dar privirea îmi rămâne fixată pe geaca de fâș albastră a unui bărbat. Fesul îi acoperă fruntea, lăsând doar câteva suvițe rebele și blondine să iasă pe margine. Își așază ghiozdanul între picioare pe jos, iar mâinile îi cotrobăie după ceva. Ușa se închide, iar el scoate o carte roșie, dar scrisul de pe copertă devine din ce în ce mai neclar cu cât încerc mai mult să-mi dau sema de titlu. Îmi surprinde privirea și menținem contacul vizual pentru câteva secunde, până când unul din noi se uită în altă parte.
Îmi simt urechile fierbinți, iar obrajii și mai și. Mă uit la ecranul telefonului, dar mintea îmi este atât de ocupată de el încât nici alfabetul nu-l recunosc. Încerc să-l ocolesc cu privirea, încercarea dă greș pentru că ne surprindem din nou, dar de data asta colțurile gurii mi se ridică într-un zâmbet neastâmpărat. Buzele lui rozalii imită gestul și-și lasă capul înapoi în carte.
Atenție se închid ușile! Urmează stația Grozăvești cu peronul pe partea dreaptă!
Se ridică, își aruncă cartea în ghiozdanul, iar ghiozdanul îl pune pe umeri. Vine spre ușă și se sprijină de o bară. Întoarce capul în slow-motion, sau poate totul se întâmplă atât de încet pentru că am o minte romantică. Nu știu, dar îmi zâmbește fix înainte să se deschidă ușa și să dispară. Rămân cu aceași senzație că inima vrea să-mi sară din piept și capul mi se învârte în cercuri ale posibilităților pe care le-am fi avut dacă unul din noi ar fi spus un simplu „bună”.

IG: https://www.instagram.com/alina_bbhm/

IG: https://www.instagram.com/belleartmovement/

EN: https://youarebelleart.com/2020/08/27/the-circle-of-possibilities-belleartmovement-english-version/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish