Drumul întrebărilor — @belleartmovement

Drumul întrebărilor — @belleartmovement

de Teodora Anghel

Cu gândurile în altă parte fac doi pași în ritm de dans. Încă prinsă în euforia întâlnirii, nici nu mă uit pe unde merg. Dau muzica la maximum în căști și mă plimb pe marginea drumului, crezând că mă îndrept spre casă. Oare unde stau? Trec pe lângă gardurile înalte și nu observ niciun detaliu. Era verde, roșu sau alb? Acum toate-mi par la fel. Când s-au contopit toate lucrurile din jurul meu și nimic nu mai are contur, culoare sau formă? Poate așa au fost mereu, iar eu abia acum le văd. Nici nu mai știu.

Nu-mi amintesc ce-mi spuse, vorbise mult, însă privirea mea admira felul în care buzele ii se mișcau, felul în care mă privea pe furiș, felul în care șuvițele rebele îi cădeau pe frunte… Oh! Mă străduiesc din nou fără niciun rezultat. Nu aș putea ghici ce vorbise cu mine, însă aș putea scrie cinci pagini despre cum se mișcă nonșalant și-mi pare atât de familiar. Poate chiar mai multe… Un roman despre o persoană ce abia am întâlnit-o.

Mă întreb dacă a fost real. Dacă eu chiar l-am întâlnit sau doar l-am visat în momentul potrivit. Fără nicio speranță am deliberat că nu există, apoi mi-a apărut în față, într-un parc, pe înserat… Mi-a zâmbit, apoi mi-a povestit multe despre el, în timp ce eu doar ascultam. Îl aprobam din cap și zâmbeam tâmp, ca o copilă, pierdută de mult în fața lui.

Nu mă uit în stânga și nici în dreapta. Gândurile mă copleșesc în continuare și murmur singură răspunsuri. Ca o nebună, așa aș spune. Însă, nu pot controla ce mi se întâmplă, iar fiecare moment de rațiune este înăbușit rapid de amintirea lui. Zâmbesc, ca pentru o glumă bună și simt cum mi se încălzesc obrajii. De la un singur gând, o amintire a cuiva știut de prea puțin timp. Ce mi-e o oră, o zi sau poate o viață, când eu simt că-l știu de mult. Că l-am mai întâlnit cândva, când, poate nu l-am vrut. Sau poate el m-a urmărit, așa cum mi-am dorit, din altă viață.

Un claxon lung mă aduce din nou cu picioarele pe pământ. Straniu lucru să mă găsesc stând în mijlocul străzii, departe de casă. Am mers aievea ascultându-mi gândurile despre tine și cred că am ajuns mult mai aproape de tine decât de mine.

– Nu te uiți pe unde mergi?? strigă furios șoferul.

Îl privesc liniștită și mă gândesc că m-ar putea ajuta. Poate de aceea i-am ieșit în drum și nu este o coincidență. Acum, totul se leagă de destin și văd viața într-un mod misterios, ale cărei căi nu le cunosc. Dar poate…?

– Domnule, cum se simte atunci când te îndrăgostești?

Perplex, își scarpină fruntea, apoi mă ocoli atent și își continuă drumul fără ca măcar să întoarcă privirea. Gestul său nu mă întristă în niciun fel, ba chiar îl înțelegeam perfect.

Întocmai, nici eu nu cunosc acest răspuns.

IG: https://www.instagram.com/belleartmovement/

IG: https://www.instagram.com/theflowerhope/

T-shirts: https://bit.ly/BAM-tshirts

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish