Floare de-nu-mă-uita — @belleartmovement

Floare de-nu-mă-uita — @belleartmovement

Alina Simu

Am o cutie cu amintiri. O ţin in bibliotecă lângă un teanc de cursuri din primul an de facultate şi lângă CD-uri pline de cântece vechi, unele acoperite deja de ceața timpului. E o cutie urâtă, și să fiu sinceră, nici nu prea arată a cutie, e un dreptunghi metalic alb cu un buzunar, care se deschide și se închide ca un magnet. Acum abia stă închisă pentru că e burdușită de amintiri. Şi abia am nouăsprezece ani! 

Dacă o deschid găsesc felicitări, bilețele, câteva poze, scoici și bilete de film. E amuzant cum am încercat eu să construiesc un șir al vieții mele din obiectele astea mici. Felicitările îmi vor confirma, când voi uita, că am avut și eu cândva șaisprezece ani și că aveam prieteni, care se semnau la final, și mai în glumă sau mai în serios își doreau să rămânem la fel. O cerință haioasă, dacă mă întrebi acum. Nu sunt aceași persoană care am fost ieri, dar acum câțiva ani?

Țin lucruri, nu pentru că-mi sunt dragi din punct de vedere material, ci pentru că vreau să păstrez amintirea persoanei care mi-a oferit-o. O cutie plină de amintiri, și totuși nu o să îmi amintesc multe lucruri. Nu o să-mi amintesc așa bine cum mă simțeam când îmi țineam prietenele de mână când ne plimbam pe la Unirii și credeam că dintre toți oamenii de pe stradă eu sunt cea mai norocoasă că am parte de ele. Nu o să-mi amintesc cum m-am simțit când i-am cântat unui prieten Ani de liceu, fără să realizez cumva că nu voi mai putea auzi melodia fără să am un gol în stomac. Nu o să-mi amintesc emoția când am dat cuiva prima scrisoare de rămas bun. Nu o să-mi amintesc căldura verii când stăteam în pat, una lângă alta, privind ecranul mic al laptopului, pe care rula un film, de care nu ne păsa prea mult, dar râdeam până când ne dureau obrajii. Nu o să-mi amintesc sentimentul când puneam ghiozdanul lângă ușă și fugeam în sufragerie unde mă întâmpina tata. Nu-mi voi aminti cum mama mă aștepta de fiecare dată cu masa pusă și cu o prăjitură proaspăt scoasă din cuptor, pusă pe aragaz pe un fund de lemn. 

Nu-mi voi aminti multe. 

Sau îmi voi aminti, cu greu, și voi crede că toate detaliile sunt atât de vii, dar de fapt mă înșel. Acum devine atunci și atunci se îngroapă de amintiri noi. Câte vise n-am visat și le-am uitat? Câte priviri n-am schimbat și s-au pierdut? Câte râsete n-am râs și au rămas ecou? 

Sunt unele momente suspendate în aer, pare că suntem infiniți și că nu ne vom opri vreodată. Astea sunt lucrurile pe care le vreau întipărite în minte. 

Așa că, voi scoate poze, le voi așeza într-un album și mă voi uita la ele în încercarea de a nu uita pe nimeni, și sperând că nimeni nu mă va uita pe mine. Și dacă o va face, sper că noile aminiri îi vor aduce fericire în zilele în care nu se recunoaște în oglindă, ci doar în pozele din tinerețe.  

IG: https://www.instagram.com/alina_bbhm/

BAM: https://www.instagram.com/belleartmovement/

EN: https://youarebelleart.com/2020/07/23/forget-me-not-flower-belleartmovement/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish