S-a rătăcit un bărbat în grădina îngerilor — @belleartmovement

S-a rătăcit un bărbat în grădina îngerilor — @belleartmovement

de Alina Simu

IG: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Spatele-i este lat, acoperit de o bucată  de material de bumbac  alb, iar trupul îi e lung și osos. Bărbatul se apleacă peste marginea pietroasă a fântânii, şi din găleata pe care a tras-o la suprafață adună apă în palmele murdare, crestate de praful adunat, și-și spală fața. Repetă gestul de câteva ori, iar ultimele picături din găleată le aruncă pe părul transpirat, care-i cade pe ceafă în bucle negre.

După un tufiș, femeile îl privesc. Trupurile creole le sunt acoperite de eșarfe colorate atât cât să acopere ceea ce Adam și Eva au considerat că e rușinos după ce au mâncat fructul interzis. Una din ele se așază la umbra unui copac și rămâne cu privirea ațintită asupra lui, şușotelile rămânând un fragment al fundalului gândurilor lui, pe care ea le ascultă.

Bărbatul se așază pe iarbă și chiar pare că strălucește în soare. Din profil, nasul se curbează asemeni unui cioc, asta observă prima dată femeia. Picături de apă îi traversează fruntea și o iau pe derdelușul ciocului, până îi ajung pe piept.  Fiecare fir de iarbă se frânge sub trupul lui, și dacă ar putea  le-ar cere iertare, dar rămâne acolo, cu ochii închiși. Aude acele femei cum vorbesc în șoaptă într-o limbă, pe care el nu o înțelege, dar se bucură de ocoul feminin.

Simte întâi cum nările îi ard, apoi cum înghițitul devine din ce în ce mai greu. Cu fiecare respirație, simte din interior cum proprii plămâni îl imploră. Sub cer și lună, zi și noapte, pribegește, mănâncă și se culcă. Ascultă melodiile care se cântă în stradă, atinge picturile artiștilor de mult apuși, dansează și râde. Dar toate acestea le face singur. În fiecare zi se simte ca un elev care uită să-și ia ghiozdanul în spate când pleacă la școală.

Uneori, în zilele cu ploaie stă în coliba sa, pe pătura pusă pe alte pături și doar ascultă, pentru că sunetul picăturilor este singurul pe care îl va auzi până următoarea zi. Și uneori vorbește singur ca să umple liniștea. Din când în când își privește reflexia și spune te iubesc, ca să nu uite cum sună aceste cuvinte.

Seara îi place să privească de pe deal cerul. Copiii țipă în vale, dar nu îl deranjează, îi place glasul lor ascuțit. Stelele sunt mereu strălucitoare în zilele în care el decide să facă această expediție.  Fixează aceleași stele cu privirea și  stă acolo până când joacă copiilor încetează. Pe drum spre casă privește aceleași stele, nu le scapă din ochi niciodată, și înainte să intre în colibă le spune noapte bună pentru că așa i-au spus părinții, când vor fi acolo sus, să nu uite să îi mai salute din când în când. Pe el o să-l salute cineva? Câte stele n-or fi ignorate…

Soarele îi arde membrele. Expiră și scoate un sunet ciudat, ca un bâzâit urmat de o tuse. Urechile i se prefac în mici ulcioare pentru lacrimile, care se iau la întrecere pe obrajii săi. Femeile oftează și ele, continuând să îl privească de la distanță. Cea de la umbră se ridică și se îndreaptă spre el. Prin iarbă, pașii ei produc foșnete, pe care bărbatul le aude, dar rămâne în aceași poziție mortuară.

Ajuns la el, își dă jos eșerfa și se așază în genunchi în dreptul lui. Îi șterge obrazul și observă cum colțurile gurii se ridică într-o semilună. Se întinde lângă el, cu fața în sus și închide ochii. Femeile chicotesc în depărtare, lăsându-i pe cei doi, acum îndrăgostiți, sub soare.    

IG: https://www.instagram.com/alina_bbhm/

IG: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish