Saturn Devouring His Son — @belleartmovement

Saturn Devouring His Son — @belleartmovement

Rubens vs. Goya

    de Aurelia Spînu

E timpul să fim mizerabili, e timpul să fim zei.

 *Nota autorului: găsesc subiectul ăsta extrem de incitant, însă, recunosc, mi-a epuizat numeroase ore în zilele ce au trecut. A fost o adevărată provocare să pot scrie și să mă pot bucura de cuvinte într-un mod care să mă definească. Cel mai complicat aspect al procesului a fost să înțeleg trăirea din spatele cortinei, să văd dincolo de culori, dincolo de texturi și simboluri, de stereotipuri mitologice și parentale – am încercat, pe cât s-a putut, să dezgrop morții fără a-i supăra prea tare. Drept urmare, am ajuns direct în sânul unor societăți de secole diferite, dansând stângaci cu mentalitățile vremurilor, sărind în băltoacele războaielor civile, pe când ploaia lui Mai umbla nestingherită pe cerul casei mele. Bineînțeles, domeniul mi-a depășit cu mult orizontul cunoașterii, cel puțin într-un punct inițial, însă am avut norocul de a discuta cu toți aceia ce au dorit să îmi lumineze călătoria puțin câte puțin: prieteni, filozofi, pictori, artiști cu sufletul înflorit – mulțumesc.  Nu am de gând să mă lungesc mai mult decât am făcut-o deja, prin urmare, drum lin prin Univers, cititorule!

  Saturn devorându-și fiul este una dintre cele mai celebre opere de artă plastică din întreaga lume, regăsită în două variante și stiluri diferite: cea dintâi poartă semnătura lui Peter Paul Rubens (1636), pe când cea de-a doua va apărea abia două secole mai târziu, în casa renumitului pictor spaniol Francisco Goya.

  Inspirat de predecesorul său, Goya a decis să creeze o versiune proprie a tabloului, reconstruind mitul într-o manieră grotească. Spre sfârșitul vieții sale, sănătatea lui Goya a început să fie vizibil periclitată, auzul său fiind afectat până în punctul surzeniei. Împreună cu alte câteva picturi, Saturn devorându-și fiul face parte din seria Celor 14 picturi negre regăsite în reședința acestuia, La Quinta del Sordo (Casa celor surzi). Acestea nu păreau a fi familiare cu stilul cu care pictorului îi obișnuise pe înrăiți, prezentând nuanțe întunecate și teme în tandem, elemente ce țin de fantastic, de tragic și de satiră.

   S-a ajuns la prezumpția că aceste 14 picturi moralizatoare făceau referire atât la starea psihică a lui Goya, cât și la societatea spaniolă din secolul al XIX-lea, decăzută într-un război civil împotriva expansiunii franceze. Cea mai interesantă parte a acestei serii este că nimeni nu a știut de existența lor, reprezentând o lucrare experimentală pentru spaniol (1819-1823). Erau, fără excepție, murale extinse pe cele două etaje ale casei lui Goya, însă Saturn devorându-și fiul era plasată exact în locul de cină al artistului, într-un mod mai mult sau mai puțin ironic. 

  Saturn devorându-și fiul este o ilustrare a mitului de origine greacă, mit ce îl aduce în prim-plan pe titanul Cronos (Saturn fiind denumirea generică dată de către romani), în timp ce își înghițea unul dintre copii.

  După ce Cronos ( Timpul) a reușit să îl detroneze pe tatăl său, Uranos (Cerul), la insistențele mamei sale, Geea (Pământul), acesta a început să se lupte cu frica indusă de o trădare venită din partea propriilor săi fii. Împreună cu soția sa, Rhea, Cronos îi avea drept urmași pe Hestia (Zeița Focului), pe Demeter (Zeița Fertilității), pe Hera (Zeița Căsniciei), pe Hades (Zeul Infernului) și pe Poseidon ( Zeul Mării). Astfel, Saturn a început să își înghită copiii unul câte unul, imediat cum se nășteau. Fiind urmași ai Titanilor, aceștia nu mureau, ci creșteau în continuare în trupul tatălui. Rhea era sătulă  de obiceiul soțului ei, astfel că atunci când Zeus, ultimul său prunc a venit pe lume, aceasta i-a oferit lui Cronos un bolovan în veșminte de copil, ascunzându-l pe Zeus în insula Creta, unde avea să crească până la momentul confruntării cu tatăl său. La momentul potrivit, acesta l-a silit pe Cronos să readucă la lumină pe copiii înghițiți, pornind astfel Titanomahia ( războiul dintre Titani și olimpieni). Lupta a durat timp de 10 ani, olimpienii fiind de partea câștigătoare. Drept pedeapsă, titanii au fost trimiși de către Zeus în Tartar ( cel mai jos punct al lumii, un Iad păzit de Hecatonchiri – făpturi create din uniunea dintre Gaia și Uranos și care erau extrem de puternici și înspăimântători, având o sută de brațe și 50 de capete fiecare).

  În cultura romană, Saturn era patronul muncilor agricole, având grijă de roadele pământului și de ordinea justiției. În mâna stângă avea o coasă (armă folosită în a-l învinge pe Uranos), iar în cea dreaptă avea spice de grâu.

  În accepție astrologică, Saturn semnifică dominația, puterea și schimbarea. Este alcătuit din materie așezată sub forma unei cruci (simbol cu susul în jos față de cel al lui Jupiter) așezate peste sufletul individului. Ea simbolizează realitatea omenirii, palpabilitatea și materialitatea sa.

  Asemeni lucrărilor semnate de Michelangelo, Rubens decide să pună accentul pe partea umană a mitului, conferindu-i lui Cronos o imagine aproape frumoasă. Însuși victimă a timpului, titanul este surprins în neputință, damnat către un gest morbid, dar în același timp disperat.

  Înarmat cu obiectul ce l-a consacrat, secera folosită la separarea organelor genitale ale lui Uranos, Cronos pare că îl deposedează pe prunc de suflet. În ceea ce privește cadrul, titanul are picioarele bine înfipte în nori, fapt ce sugerează că veghează asupra lumii din împărăția tatălui (Uranos era însuși Cerul). Unul dintre cele mai bizare aspecte ale acestei picturi este reprezentat de către cele 3 stele din fundal – acestea simbolizează, de fapt, planeta Saturn cu ale sale inele, așa cum a fost văzută de către Galileo cu câțiva ani înainte ca Rubens să creeze tabloul.

    Există oare vreo însemnătate ascunsă în spatele acestui dublaj al lui Saturn?

Stars, hide your fires;

Let not light see my black and deep desires.

The eye wink at the hand, yet let that be

Which the eye fears, when it is done, to see.

William Shakespeare, Macbeth

  Antiteza dintre astru și titan pune în valoare discrepanța dintre seturile de legi după care subiecții se ghidează. Fără un aport cert adus asupra lumii de mitologie greacă, planeta Saturn pledează pentru veșnicie și libertate, nefiind supusă vreunui compromis de tipologie umană. Privind dintr-un alt spectru, Cronos înfățișează capacitatea de a alege, puterea și libera decizie, fiind zeu al Timpului nu întâmplător, ci fiindcă împarte cu acesta aceleași atribuții – pe măsură ce timpul dă naștere, cu atât mai tare va devora proximitatea-i, indiferent dacă aceasta prezintă, sau nu, un pericol. Cu toate acestea, nu putem spune că titanul era mândru de propriile sale fapte, latura sa egocentrică având câștig de cauză în fața celei parentale, umane.

  Există această teorie pe baza căreia noul nu poate fi construit fără vechi, fiind nevoie de o asudare a acestora, de un pod de trecere între ce este învechit, alterat, corupt, și ceea ce este nou, de actualitate, moral. Acest lucru se aplică și în povestea noastră, Zeus fiind cel ce adaugă o nouă viziune haosului, spiritului muribund pe care societatea își are fundamentul. Totuși, Cronos nu poate fi eliminat complet din structura bazei sociale.

  Goya, pe de altă parte, se folosește de mit pentru a satiriza societatea spaniolă contemporană lui, apelând la dramă și grotesc, la umbre, întuneric și tiranie descoperite în procesul de demitizare cuprins în tablou. Se pune accent pe dorința titanului de a-și devora fiul, căzând pradă primitivului. Dacă la Rubens decorul era unul angelic, varianta lui Goya pare că-l scoate pe acesta dintr-o peșteră întunecată și ascunsă de ochii semenilor săi. Totodată, locul nou-născutului a fost luat de către un individ ajuns la maturitate, ipotetic apt pentru a se apăra și perfect conștient de ceea ce i se întâmplă, înăsprind și mai tare portretul lui Saturn.

  Observăm trecerea de la sorbirea sufletului la răpunerea trupului prin sfâșierea capului și al brațului drept, cel stâng urmând a fi înghițit de asemenea. Poziția mâinilor înfipte în coloana vertebrală îl face pe Cronos să pară mai mult decât nerăbdător să își omoare copilul, ipoteza ca acesta să trăiască înăuntrul său fiind demontată complet din acest punct. Singurul element care s-a păstrat atât la Rubens, cât și la Goya este cel al privirii nesătule, pierdute, mânate de putere, dar care îl aruncă pe acesta într-o situație copleșitoare, fără întoarcere și, aparent, fără soluție.

  Umbra din dreptul genunchiului titanului a fost una dintre cele mai dezbătute părți ale picturii, putând semnifica în egală măsură atât spiritul Rheei asistând la masacrul oferit de Cronos, cât și spiritul fiului în cauză, precum și o simplă lumină proiectată pe gamba acestuia. Niciuna dintre variante nu a fost confirmată până acum.

People will do anything, no matter how absurd, in order to avoid facing their own souls. One does not become enlightened by imagining figures of light, but by making the darkness conscious.

Carl Jung, Psychology and Alchemy

  Substratul acestei versiuni este redat în roluri înfășurate în metafore, francezii fiind gata să îi asimileze complet pe spanioli, în timp ce frații de patrie ai lui Goya sunt lipsiți de apărare, de o șansă reală la câștig. Pentru pictor, Spania se afla pe un drum către moarte la acea vreme.

  E timpul să fim mizerabili, e timpul să fim zei.

  E timpul să privim în retrospectivă, din punct de vedere etic, cultural, politic, social, parental – veți rămâne surprinși să aflați că, deși pentru unii, Cronos decăzuse în cel mai jos punct cu putință, acesta trăia după un adevăr propriu, adevăr care nu era mai puțin important decât adevărul celorlalte personaje mitice. Într-adevăr, nu este cel mai fericit exemplu când vine vorba de a reprezenta o bună figură paternă, și, luându-ne după normele impuse de societatea contemporană nouă, soluția abordată în combaterea fricii sale nu este nicidecum una civică. Să nu uităm, însă, că ne raportăm la o lume superioară naturii noastre, și că odată cu puterea marilor titani, alăturarea responsabilității a fost inevitabilă. Cronos este perceput drept figura întunecată predominantă în legendele Greciei antice, o personalitate dezgustătoare, mizerabilă, mânată de dorința de putere și egocentrism. 

Look at how a single candle can both defy and define the darkness.

Anne Frank

  Dar oare nu tocmai această putere îl transformă în ceva uman? O versiune vulnerabilă a unei stânci? Doar pentru că stăpânea asupra Totului unitar nu înseamnă că lucrurile erau simple sau ușoare, iar eu tind să cred că, dincolo de decizia de a-și elimina copiii unul câte unul, Cronos era un bun conducător. Voia ce era mai bine pentru oamenii lui, însă voia ca lucrurile să fie făcute în felul său. Este de-un conservatorism încăpățânat, așa cum a enunțat unul dintre apropiații mei. Doar pentru că secolele au trecut de-a șirul, nu înseamnă că omenirea diferă cu mult față de atunci. Greșelile și empatia sunt două aspecte care au frecventat ambele lumi fără încetare.

 Haideți să fim mizerabili, haideți să fim zei pentru o zi!

  Să cântărim lucrurile din prisma înălțătoare a figurilor apuse, dar și din cea de ființe evoluate. Nu spun că titanul era îndreptățit să facă ceea ce a făcut, ci doar că este incorect din partea noastră să judecăm fără să cunoaștem toate aspectele. Este greșit să îi atribuim lui toată vina, căci există factori atenuanți, factori care ne aduc, atât pe noi, cât și pe el, mai aproape de empatie, de adevărata noastră natură.

  Așadar, va cădea ființa umană pradă damnării în cazul în care va găsi frumusețe în acest joc al pensulelor? Lumea dezlănțuită se va stinge indiferent de răspuns, indiferent de doza de realism pe care i-o atribuim, dincolo de subiectivism și particular.  În definitiv, prin ce se diferențiază grotescul și satira teatrală de aceasta? Sensibilul ascuns nu este un minus, ci, din contră, este tușa definitorie pentru atât de multe trăiri, perspective și culturi diferite.

  Saturn devorându-și fiul rămâne un punct de reper în istoria umanității, fiind un stadiu vizual reprezentativ conceptului de complexitate, ascunzând povești de viață, mituri, simboluri și sentimente, pure fapte istorice, lecții de moralitate și, nu în ultimul rând, adevărata fire omenească. Să nu vă îndoiți de faptul că iubirea și-a găsit și ea un loc în tot acest amalgam de trăiri.

Aurelia: https://www.instagram.com/spn.aurelia/

Belle Art Movement: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish