Schițând trecutul picturii de azi — @belleartmovement

Schițând trecutul picturii de azi — @belleartmovement

Vorbim despre Artă la fel ca despre Natură… A pronunța unul dintre aceste cuvinte – Artă sau Natură – are valoarea unei invocații, înseamnă să aduci la suprafață, din adâncime, un ideal… Dumnezeu se manifestă într-o primă formă prin viața universului, și într-o a doua prin gândirea umană. Cea de-a doua manifestare nu este cu nimic mai puțin sacră decât prima. Prima se numește Natură, cea de-a doua Artă. Ceea ce înseamnă că poetul este un preot.

Victor Hugo, cap. „Oameni de geniu”, Shakespeare, 1864

Aurelia Spînu și Ana Becheanu

Nu există o mare diferență între pictori și poeți. La drept vorbind, artiștii sunt făcuți din același aluat frământat de gânduri. Pictori, cântăreți, scriitori, dansatori, sculptori –  cu toții au puțină răzvrătire în privire, pe cât și ceva ce se vrea a fi o fărâmă de pace în iris.

Știm cu toții ce este aceea o pensulă – un posibil instrument de lucru al unui artist plastic, alături de șevalet, acrilice, creioane sau markere. Privind mai adânc în acest presupus folos oferit, dincolo de simplele aparențe, vom vedea că penelul a fost, de-a lungul timpului, un principal instrument folosit la (con)semnarea istoriei.

Arta schiței, marcată fiind și marcând la rândul său o serie de curente în decursul secolelor ce-au trecut, a avut multe de spus în ceea ce privește conștiința și personalitatea marilor state de astăzi,  privind elemente ce țin de ordin cultural, cât și de ordin socio-politic.

Vorbim despre chei cu ajutorul cărora se poate deschide încă un lacăt postat pe cufărul istoriei juste. Penițe cu ajutorul cărora memoriile istoriei au fost notate într-un patrimoniu mondial, o armă într-un război al influențelor și al puterii,  un act de benevol oferit de către stat drept garanție în cele mai mari lupte pe care umanitatea le-a cunoscut vreodată, pe cât și un posibil obiect de șantaj în schimburile de secrete dintre state . Nu în ultimul rând, arta a fost o armă ale cărei fii și fiice nu s-au sfiit din a ținti dușmanul cu câte un glonț întins pe pânză. Să nu uităm, însă, că uneori loviturile de stat au apărut și ele. O pensulă este un AR-15 indiferent către cine îi este îndreptat capătul: poate omorî așadar, dar poate și salva.

Fără desen, omenirea nu și-ar fi cunoscut trecutul, prin urmare, nu ar fi manevrat prezentul în maniera în care se întâmplă astăzi. Fără artă, toate acele curente (care s-au manifestat și dincolo de pictură, atingând fiecare ramură a artelor frumoase), toate acele revoluții și mișcări sociale care ne-au întors cu fața către evoluție, către ceea ce suntem astăzi, nu ar fi existat. Arta a fost cea care a împins toți acești homo sapiens către simțuri, către sacru, către profund și frumos, și, nu în ultimul rând, către divin.

Vreau să ducem această discuție la un nivel și mai profund. Privind arta desenului dintr-un spectru interior, dinăuntru înspre afară, vom ajunge într-o pădure noduroasă cu rădăcini înfiripate în iubirea față de creație. Indiferent de sentimentul pe care produsul final îl va transmite, este imperativ necesar să conștientizăm că marile creații nu s-au născut din necesitatea de a îndeplini un scop, o misiune, o muncă, din necesitatea unei sume de bani sau un al unui alt tip de recompensă, ci din inexplicabila necesitate a ființei umane de a-și limpezi sufletul chinuit în propria artă.

Artiștii nu aleg să creeze. Nu ei sunt cei care se oferă voluntari în tortura unei conștiințe mult prea lucide. Nu, ei sunt cei aleși. Aceștia creează fiindcă, precum hrana sau somnul, nevoia de creație și exprimare a sinelui se trezește în ei. În noi.

Artiștii merg la război zilnic – cu ei înșiși sau cu o întreagă lume. Luptă în culori și se ascund în umbre, țintesc în nuanțe și se aruncă în determinarea unei imperfecțiuni perfecte. Pictorii nu poartă veste antiglonț, ca să știți. Cad pradă propriului război, neștiind când sau dacă se vor întoarce aceiași. Nici lumea nu va mai fi la fel odată ce ochiul uman va izbuti să cunoască însemnătatea îngropată într-o ramă. Ce soldat de seamă, nu credeți? Artistul nu dezertează niciodată. Nu va părăsi războiul nicicum, chiar dacă, uneori, războiul îl va fi părăsit pe el. Cine va avea grijă de el, acum că a fost lăsat în urmă?

Nu vreau să credeți că arta este un lucru rău. Este o simțire intensă pusă pe vânat, ale cărei simțuri nu pot fi oprite. Arta trăiește în noi. Dacă ea moare, murim și noi.

Mergem și mai departe? Luăm un caz concret: un om al cărui imaginație se scurge în pasta neagră a unui tuș. Își simte arta așa cum își simte pulsul – aproape de inimă. Un om talentat care și-a transformat darul în loc de tihnă, făcând astfel pace cu tabăra condusă de arta nestăpânită. Sunt prieteni acum, își ascultă ofurile și își înfruntă temerile împreună, privind de la depărtare haosul ce a ales să se îndepărteze de terenul ei de luptă.

Acest om se numește Ana. Cuvintele ce vor urma îi aparțin întru totul, căci dovada stă în perspectiva unui om care pictează și în altceva, afară de cuvinte:

Prin desen am reușit să găsesc o liniște interioară profundă. Mi-a plăcut atât de mult ideea de a desena abstract, încât nu m-aș fi văzut făcând altceva. Nu contează rezultatul final, ci procesul de creație, important e să fii capabil să te exprimi artistic. Târziu mi-am dat seama că prin desen mă eliberez de stres sau de orice problemă de ordin emoțional. Adevărul este că fără răbdare, perseverență și multă, multă încredere în forțele proprii, nu aș fi reușit să merg mai departe.  Nu poți ajunge la rezultate deosebite dacă nu ești înarmat cu răbdare, iar când răbdarea este răsplătită înseamnă că a meritat timpul investit. Toți avem un posibil potențial artistic sau de altă natură, doar trebuie să îl descoperim și să îl punem în valoare. Împreună putem face lumea mai frumoasă și mai bună dacă promovăm în fiecare zi frumosul.

(Becheanu Ana-Maria-Alexandra)

80360856_2942648125768768_4895326534828556288_o.jpg

Fotografia atașată este una dintre lucrările Anei, reprezentând harta Pământului în toată splendoarea sa. Nu întâmplător am ales această imagine, folosind-o drept suport către poziția adoptată mai devreme: arta este un lucru ce ține de scala universală, împânzind întregul Glob, fără excepție. Se manifestă diferit, într-adevăr, însă esența este aceeași: descătușarea simțurilor, a ideilor, a adevărului și a sinelui.

Personal IG account: https://www.instagram.com/anna.maria_alexandra/

Anna’s ART account: https://www.instagram.com/art.anna_maria/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish