Viața într-un Terrarium — @belleartmovement

Viața într-un Terrarium — @belleartmovement

de Teodora Anghel

https://www.instagram.com/belleartmovement/

O ceață densă începe să plutească deasupra pământului acoperit de mușchi. Mă acopăr cu o frunză mare și aștept să treacă acest moment palpitant al zilei. Uneori, trebuie să recunosc, îmi dă fiori. Nu există loc în care ceața să nu ajungă: pe stânci, pe sol, chiar și dincolo de zidul transparent. Cu unduiri ușoare se strecoară în printre frunze și mă înconjoară. Verdele smarald al plantelor se transformă într-o nuanță rece și înfricoșătoare. Acești nori reușesc să ascundă chiar și lucrurile ce se află în fața mea.

Curând aceasta o să dispară, lăsând în urma ei o grădină verde. Sub frunzele unui copac mi-am ridicat din crenguțe și pietricele o mică locuință, însă iubesc să dorm pe moliciunea mușchilor. În timpul nopții am tot mai multe vise și reușesc să ajung cu gândul în locuri pe care nu le cunosc. Niciodată nu reușesc să văd în jurul meu alții ca mine. Îi caut cu privirea, măcar în vise să pot discuta cu altcineva. Poate că eu sunt singurul rămas. Dar ce s-a întâmplat cu restul?

Dar parcă începe să mă strângă propria-mi casă și-mi stă respirația în loc. Ce cântec surd de zână mă vrăjește ca să plec? Cum aș putea să las în urmă liniștea și ierburile de smarald? Doar un nebun și-ar lua boceaua la spinare și și-ar căuta de ducă, pierzând cu totul un asemenea loc. Mai presus decât ideal, un rai pentru un omuleț atât de mic ca mine. Sunt singur, lipsit de orice pericole, am tot ce îmi doresc, dar gândul mi-e tulbure. Poate că ceața și-a găsit un drum către mintea mea și a reușit să mă încețoșeze.

Pe lângă casa mea trec adesea luminițe mici, ca mine, ce plutesc plăpând în dansul lor. Le urmăresc cum, libere, n-au niciun zid de sticlă care să le oprească zborul. Si simt că pentru un moment aș vrea să fiu în locul lor, apoi realizez că poate ele sunt captive într-un loc puțin mai mare ca al meu. La ce bun ar fi să evadez când soarta mi-ar fi tot aceeași? Doar pentru încă puțin loc de descoperit să uit de casa mea? Dincolo de sticlă văd o iarbă ciudată, mult mai înaltă decât mușchii mei și plantele cu frunze mici. M-aș pierde printre aceste fire lungi.

Ceața s-a ridicat și s-a luminat tot cerul, însă acum nu-l pot vedea clar din cauza stropilor de rouă ce s-au format pe pereții de sticlă. Razele soarelui încălzesc pământul din jurul meu, iar eu mă ridic și-mi scutur hainele. Vara este pe sfârșite.

Și totuși… ce se află acolo, afară?

Belle Art Movement ONLINE:

Teodora: https://www.instagram.com/theflowerhope/

Graphics: https://www.instagram.com/quasy/

BAM: https://www.instagram.com/belleartmovement/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish