Visam la realitate — @belleartmovement

Visam la realitate — @belleartmovement

Teodora Anghel

Mă trezesc cu același tablou în minte. O imagine pe care nu o pot uita. Un tablou mic, cât podul unei palme, înrămat cu o margine de lemn vopsită auriu, prea strălucitoare pentru o asemenea pictură. Rama nu are niciun detaliu manual, ci este dreaptă, mult prea dură pentru o imagine atât de fină. Nu-mi amintesc unde îl mai văzusem și nici nu știu de ce mă bântuie de câteva nopți la rând. Însă, cred cu tărie că fiecare creație a subconștientului pe timpul nopții semnifică ceva. Un mic avertisment asupra ce urmează să se întâmple, retrăirea unui moment puternic întipărit în suflet sau, poate, acceptarea unor sentimente ce sunt negate până în punctul credibilității.

 De câte ori nu am visat asupra propriului viitor, trezindu-mă plină de încredere și ardoare să ajung în acel punct. De prea multe ori am retrăit momentul primului sărut, am revăzut persoane ce le-am pierdut de mult sau am avut șansă să mă gândesc la tot ce am făcut. Însă, recunosc că niciodată nu am mai visat un tablou. Și încă unul foarte mic, ce ușor poate să fie trecut cu vederea în graba cotidiană. Pe acea pânză se distingeau câțiva copaci bătrâni pe un mal de pământ, ce vegheau deasupra unei pajiști liniștite, fără picior de vietate în jur. Albastrul limpede al cerului se transforma treptat într-un roz pastelat, pierzându-se în spatele coroanelor de frunze.

 Dar ce imagine plăcută! Îmi liniștește vrajba ce se-agită-n mintea mea de fiecare dată când mi-o amintesc. Mă opresc din orice fac și cuget câteva secunde însemnătatea micului tablou.

 De ce mi se arată-n vis un loc atât de calm și liniștit atunci când viața mea se afundă în haos tot mai mult? O simplă imagine, fără context sau alte întâmplări. Un vis format dintr-o imagine.

 Și dacă-n graba mea am irosit tot timpul ce-l aveam și nici în vis nu mi-l mai permit? Luxul întâmplărilor animate a fost îngenuncheat în fața acestei picturi infime. Această iluzie nu poate să reprezinte decât o dorință ascunsă a subconștientului, însă tărâmul cu un aer magic mă ține cu gândul în lumea imaginarului. Poate că sufletul meu este prins într-un univers fantastic, asemănător cu cel din pictură, realitatea mea fiind deziluzionată și captivă într-un spațiu ce nu există. Mi-am construit un loc al meu în care am ajuns să trăiesc mai mult decât în realitate, ruptă de orice m-ar aduce înapoi. Mă tem că este timpul să mă întorc în lumea din care provin, să las imaginarul să plutească în derivă, iar eu să mă opresc acasă. Acolo unde nu există nici magie, nici viață fără griji.

 Închid ochii și adorm. Tabloul îmi apare din nou în față, însă de data aceasta fac parte din el.

BAM: https://www.instagram.com/belleartmovement/

IG Teodora: https://www.instagram.com/theflowerhope/

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


en_USEnglish